Informatii de specialitate privind cultura de floarea-soarelui

In acest articol, gasiti toate informatiile de care aveti nevoie, incepand cu sugestii de specialitate privind erbicidarea, prasitul, polenizarea la floarea-soarelui, combaterea daunatorilor, combaterea bolilor si multe alte sfaturi utile.

Floarea soarelui este foarte sensibila la concurenta buruienilor pana in stadiul de 5 perechi de frunze. Intr-un interval de 30-40 zile, floarea-soarelui trebuie, deci, sa fie protejata prin tratamente cu erbicide si prin prasit.
Erbicidarea: alegerea erbicidelor si a asociatilor de erbicide depinde de buruienile in parcela in care se cultiva floarea-soarelui.
Prasitul: are un rol dublu, si anume de a completa actiunea erbicidelor si de a ameliora structura solului si a favoriza dezvoltarea tinerii culturi. Prasitul culturii influenteaza hotarator cresterea plantelor si nivelul recoltei. Floarea-soarelui se praseste de 2-3 ori mecanic, intre randuri si de 2-3 ori manual, pe rand, la adancimea de 6-10 cm. Prima prasila se face imediat ce randurile de floarea-soarelui se disting bine si s-au format primele 2 frunze adevarate.
Prima data se praseste mecanizat si apoi se praseste manual. A doua prasire mecanica trebuie facuta la interval scurt, 10-12 zile, imediat ce apar buruienile. La interval de cca. 15 zile se face a treia prasire mecanica, ultimul prasit se efectueaza cand plantele au inaltimea de 60-70 cm, intarzierea facand imposibila intrarea in lan cu cultivatorul, deoarece se lovesc plantele.
Zona de protectie la prasit creste de la 8 la10 cm la prima prasire, pana la 14-15 cm la ultima. Este indicat sa se foloseasca la primele lucrari discul de protectie al randurilor, plantele fiind sensibile si la acoperirea cu pamant.
Polenizarea suplimentara, a florii-soarelui, prin instalare de stupii de albine inainte de inflorire, in vecinatatea culturilor, aduce sporuri de productie de 300-600 kg/ha.
Tratamentele, la avertizare, contra bolilor pot aduce sporuri substantiale de productie.
Putregaiul alb, este o boala care poate aparea pe orice parte a plantei, in toate fazele de vegetatie. Pieirea plantelor si reducerea drastica a densitatii lanurilor pot conduce la scaderi de producie foarte importante. Sensibilitatea maxima a plantelor se inregistreaza la rasarire si la formarea calatidiului. Agentul pathogen se conserva in sol sub forma de sclerotic o durata mare de timp, de ordinal a 7-8 ani. Contaminarea se face la nivelul solului, umiditatea favorizand atacul.
In anii secetosi, atacul este mai putin amplu si daunator; in anii cu veri ploioase, pe solurile unde apare exces de umiditate, este favorizat atacul tarziu, iar pierderile de plante pot depasi 30%.
Putregaiul cenusiu, este o ciuperca care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui, acoperind tesuturile senescente cu o cuvertura cenusie .
Pagubele cele mai importante se observa cel mai mult dupa inflorit. Boala se propaga prin conidii in ultimul vegetatiei si prin miceliu si sclerotic de la un an la altul.
In cazul ambelor boli, tratamentele la samanta sunt eficiente. Daca predomina atacul calatidiu, se recomanda 2 tratamente, primul la intervalul de diferentiere neta caladitului, pana la aparitia florilor lingulate, al doilea la 10-15 zile dupa sfarsitul infloritului, folosind unul din produsele; procimidon, benomil, carbendazim, vinclozolin + carbendazim, iprodion + carbendazim.
Cultivarea hibrizilor, cu rezistenta la putregaiul alb, este o solutie pentru limitarea infestarii.
Phomopsis, este o ciuperca care se conserva pe resturile de cultura infestate ramase la suprafata solului. Infestarea se face in primavara, si ,in situatia in care umiditatea persista, se poate ajunge la distrugerea tesuturilor tulpinii si caderea in masa a plantelor.
Mana florii-soarelui, este o boala  raspandita in toata tara si considerata, pana nu demult, cea mai pagubitoare boala a florii-soarelui. In prezent, importanta ei s-a redus prin masurile preventive care se iau.
Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante ramase in sol, simptomele de atac manifestandu-se inca de la inceputul vegetatiei. O mare atentie trebuie acordata distrugerii samulastrei de floarea-soarelui si a resturilor vegetale.

Combaterea daunatorilor, cei mai importanti sunt: gargarita porumbului sau ratisoara, si viermii sarma , daunatorii foarte pagubitori pe majoritatea terenurilor agricole de la noi. Atacul de ratisoara este mai puternic in sudul si estul tarii, dupa porumb si in primaverile calde si secetoase; viermii sarma creeaza probleme pe terenurile cu incarcare mare de paioase, pe solurile mai grele si in primaverile umede si racoroase, cand rasarirea si dezvoltarea plantulelor se desfasoara mai lent.
Sunt obligatorii tratamentele la samanta cu produse continand carbofuram. In anumite situatii, cand nu s-au efectuat aceste tratamente, dar si in unele primaveri, secetoase si calde, sau cand floarea-soarelui urmeaza dupa porumb, sunt necesare tratamente de corectie, in perioada rasaririi florii-soarelui, cu bensultap.
Irigarea, consumul de apa a florii-soarelui este asemanator cu cel al porumbului, dar planta utilizeaza mai bine rezerve de apa din sol la desprimavarare si precipitatiile din cursul vegetatiei.
Recoltarea, maturitatea poate fi considerata atinsa atunci cand 80-85% din calatidii au culoarea bruna si bruna galbuie (numai 15-20% sunt inca galbene), resturile de flori de pe calatidiu cad singure, florile de la baza si mijlocul tulpini sunt uscate.
O dezvoltare uniforma a culturii si o coacere cat mai omogena sunt conditi importante pentru recoltarea cu pierderii minime. In caz contrar, unele calatidii intra in supra coacere si pierderile de seminte prin scuturare pot ajunge chiar la 1000 kg/ha.
Perioada de recoltare, se situeaza, in mod normal, in Romania, intre ultima decada a lunii august si mijlocul lunii septembrie. O recoltare prea tarzie diminueaza productia prin pierderile de boabe datorita scuturarii, bolilor, daunatorilor, pasarilor. Durata normala de recoltare mecanizata a unei sole cu floarea-soarelui este de 6-8 zile.
Pe suprafete restranse si in anumite conditii speciale, se apeleaza la recoltarea normala a culturilor de floarea-soarelui. Calatidiile sunt taiate cu secera, sunt puse la uscat,si apoi sunt treierate cu combina, la stationar.
Este important de subliniat ca se reduc mult pierderile prin scuturare, dar consumul mare de munca manuala limiteaza folosirea acestei metode de recoltare.
Productiile, floarea-soarelui este o planta cu mare capacitate de productie, care depaseste 4500 kg seminte/ha la hibrizii romanesti existenti in cultura. Productiile medii in tara noastra se situeaza in jur de 1500 kg/ha. Multe unitati agricole cu experienta in cultivarea florii-soarelui obtin frecvent productii de seminte de peste 2500 kg/ha. Pe plan mondial, productiile medii in tarile mai cultivatoare se situeaza intre 1300- 2000 kg/ha.