Plantarea pomilor fructiferi primavara

Plantarea pomilor fructiferi se face in general toamna sau primavara. Pentru plantarea pomilor fructiferi, alegeti pomi fructiferi din pepiniere autorizate, care vand material genetic de calitate. Inainte de inceperea plantarii pomului sau pomilor, daca este vorba de o livada, aveti nevoie de:
- balegar fermentat: 1 galeata/pom);
- balega proaspata de vita: 1 galeata/pom;
- apa;
- pamant galben: 1 galeata/25 pomi;
- 200 g ingrasamant complex: (N, P, K)/pom.

Intr-una din gropile sapate in vederea plantarii si aflata in centrul terenului se va pregati o “mocirla” formata din 1 parte balega proaspata de vita, 1 parte apa peste care se adauga pamant galben pana cand, prin amestecare continua, se obtine o pasta de consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomului sau pomilor fasonati, atatia cati incap in groapa (in cazul ca infiintati o livada).

Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica ata la radacini, cat si la ramificatiile trunchiului, daca exista. Astfel, prin taiere, se elimina doar radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca, in momentul plantarii, pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata aceasta se va reteza, deasupra unui mugure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta e inaltimea de prioectare a trunchiului si, in functie de optiuni, dimensiunea indicata poate fi mai mare sau mai mica.
Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri:
- reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare;
- incepera taierilor de formare a coroanei pomului.
Prima ramificatie care se va indeparta de la inel este lastarul concurent (in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera). Lastarul concurent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. Acesta are, de regula, o orientare verticala si poate fi la fel de viguros ca si varful insusi. In situatia in care lastarul concurent are o crestere mai convenabila decat varful, din punctul de vedere al pozitiei, vigorii, etc., acesta va fi oprit si se va elimina varful.
In acest caz va trebuie eliminata ramificatia de sub lastarul concurent ales ca ax de prelungire. Se va verifica daca in acest caz mai raman suficiente ramificatii pentru proiectarea primului etaj de ramificatii principale.
Urmatorul pas este alegerea celor cateva ramificatii principale (dintre cele care exista) care vor constitui sarpantele viitoarei coroane. In acest moment este absolut obligatoriu sa va fi hotarat deja asupra formei de coroana dorita.
Revenind, pomii care nu incap in groapa cu ingrasamant se depoziteaza intr-un loc umbros si se invelesc cu saci umeziti. Plantarea incepe de la capatul primului rand in cazul livezilor, unde se va aduce un pom bine mocirlit si o galeata de balegar.
Tot timpul vor fi respectate urmatoarele reguli importante:
- in zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zona mai inchisa uneori, pigmentata cu muschi. Aceasta este partea dinspre nord orientata in pepiniera. Si in livada sau gradina, indiferent unde plantati pomul, aceasta orientare trebuie respectata, in sensul ca pomul trebuia plantat cu acea parte indreptata spre nord;
- punctul de altoire, vizibil fara dificultate, va trebui sa se situeze la suprafata solului, dau nu mai sus de aceasta.
Cu respectarea acestor reguli se va trece la plantarea pomului. O persoana va aseza pomul mocirlit si fasonat, cat mai pe centrul gropii. Daca varfurile radacinilor se aseaza pe fundul gropii, iar punctul de altoire este la nivelul solului se vor arunca mai multe lopeti de pamant luat pentru a face groapa si acesta se va tasa cu piciorul peste radacini.

Peste acest prim strat gros de aproximativ 5 cm de pamant se va presara un strat tot de 5 cm de balegar fermentat. Se va continua cu adaugarea si tasarea straturilor de pamant de suprafata (dat la o parte cand s-a facut groapa) si balegar si apoi doar cu a pamantului scos din fundul gropii, atunci cand a fost sapata. Daca groapa este cu mult mai adanca decat inaltimea radacinii, atunci ea se va umple cu pamant de suprafata pana la inaltimea necesara. Acesta se va tasa usor. In continuare se va proceda ca mai sus. In cazul plantarilor de primavara, la radacina fiecarui pom se va face cate un dig circular, menit sa dirijeze apa catre radacina pomului, iar la plantarile de toamna, la radacina fiecarui pom se va face cate un musuroi de pamant de 30-40 cm, menit sa protejeze zona de altoire impotriva inghetului.
In cazul livezilor, pe masura ce operatia de plantare evolueaza este bine sa se faca o verificare vizuala, pe randuri, ca toti pomi sa fie in linie, inainte de a-i planta. Se va elimina astfel neajunsul ca la incheierea unui rand sa se constate ca unul sau mai multi pomi nu sunt aliniati perfect cu ceilalti.
Urmatoarea actiune este fixarea in pamant a tutorilor (bete ajutatoare de care se leaga tulpina pomului). Inainte de aceasta, este indicata cufundarea varfurilor tutorilor in gudron, smoala topita sau arderea superficiala a acestora. Este recomandabil ca tutorii sa se amplaseze in partea de nord a pomilor lasand un spatiu de doua degete intre tutore si pom.
In cazul plantarilor de toamna, inainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia impotriva rozatoarelor prin infasurarea cu folie de polietilena sau alte materiale de protectie.
Dupa plantarile de primavara aceasta operatie poate fi facuta sau nu, dupa situatia existenta in zona. Legarea puietilor de tutore se poate face cu sfoara, rafie, benzi de plastic, nuiele de rachita, etc.
Se va asigura cel putin o zona de tampon formata din paie, iarba uscata, foi, etc. Aceasta trebuie sa impiedice ranirea scoartei prin contact cu tutorele in timpul vanturilor puternice.

Teorii privind pretul terenului agricol

Explicarea pretului pamântului constituie subiect de disensiuni între economisti în raport cu apartenenta lor la un curent de gândire sau altul. În mod obisnuit orice economist retine ca explicatie a pretului unui lucru ajustarea dintre cerere si oferta, facând trimitere la o valoare de referinta (valoarea utilitate sau valoarea munca). În materie de funciar însa ei dispun de un însemnat numar de teorii pentru a explica valoarea venala sau pretul pamântului.

Pentru clasici, pretul pamântului este egal cu suma actualizata a rentelor funciare anuale. Definirea si masurarea rentelor funciare anuale însa difera de la un autor la altul. O anumita acuratete exista în acest mod de abordare a pretului pamântului dat de faptul ca un anumit paralelism se observa între evolutia preturilor produselor agricole si valoarea venala a terenurilor agricole.
Neo-clasicii considera pretul pamântului ca fiind pretul de echilibru dintre cerere si oferta, P = f(C,O). Cererea este data de proportia de combinare a factorilor (gradul de intensificare al productiei) si de productivitatea marginala rezultata din substituirea pamântului de un alt factor. Facând referire expresa la agricultura exista doua posibilitati pentru cresterea productiei:
I) intensificarea productiei pe aceeasi suprafata;
II) marirea suprafetei agricole. Asa cum se poate vedea cererea de pamânt pentru o destinatie (agricola sau neagricola) este data de gradul de intensificare al productiei si de venitul marginal rezultat din substitutia factorilor.
Oferta este evident rigida si poate proveni pentru agricultura din excedentul rezultat din ajustarea combinarii factorilor, de la proprietarii neexploatanti, din succesiunea dreptului de proprietate. Se poate afirma la modul general ca oferta de pamânt este independenta de pret. În fata unei oferte rigide cererea este cea care regleaza în mod esential pretul pamântului. Deci rationamentul în termenii echilibrului general dezvoltat de neo-clasici poate fi considerat o constructie teoretica înselatoare.
În practica valoarea terenurilor reprezinta un barometru extrem de sensibil ale carui variatii sunt comandate de foarte multi factori: naturali (pedologie, climat, expozitie, topografie); amplasare (facilitati de acces, distanta fata de marile orase; economici (productivitatea bruta a terenurilor); demografici (presiunea demografica, dimensiunea exploatatiei); geografici (vânzarea unei parcele sau a unei exploatatii, s-a observat ca loturile mici si parcelele se vând în medie mai scump decât exploatatiile întregi).
Evaluarea baneasca a pamântului presupune stabilirea pretului acestui factor de productie, diferentiat în timp si spatiu, în functie de fertilitate, amplasare etc.
Calitatile pamântului îsi gasesc expresia în pretul sau, care permite stabilirea pretului arendei, serveste ca orientare asupra valorii lui de piata si da posibilitatea adoptarii unor masuri împotriva speculei cu terenuri.
Pretul pamântului este influentat de o serie de factori generali (situatia economica agricola, puterea de cumparare etc) si specifici (mediul natural, dispozitia terenurilor, raportul fata de mediul economic etc).
Pretul pamântului stabilit prin expertiza, în vederea includerii în patrimoniu, difera de pretul real, rezultat din raporturile cerere-oferta pe piata. Ca orice bun de patrimoniu, pamântul are pret la care se înregistreaza în avutia nationala si poate sa circule pe piata.
Deoarece pamântul nu a constituit obiect de vânzare-cumparare si nu a fost inclus în mijloacele fixe ale unitatilor agricole, în perioada comunista evaluarea lui corecta constituie premisa deschiderii pietei funciare, a stabilirii dividendelor ce se cuvin proprietarilor de teren administrate de societatile comerciale agricole, a calcului impozitelor si taxelor etc.
Deschiderea pietei funciare este legata de organizarea bursei funciare si de functionarea unei agentii specializate în tranzactiile cu pamântul.
Pretul pamântului are efecte diferite asupra agricultorilor. Un pret prea mare duce la îndatorarea lor exagerata la banci, descurajarea arendasilor si a agricultorilor cu dificultati financiare etc. Lipsa de capital poate determina o oferta ridicata si deci un pret scazut al pamântului, ceea ce va genera tendinta de specula. De aceea apare necesitatea unor reglementari care sa previna un asemenea curs nefavorabil agricultorilor, sa înlesneasca arendarea, mentinerea proprietatii rurale în cadrul familial si sa frâneze cresterea pretului pamântului.
Pretul pamântului, dupa cum sustin unii economisti, se poate determina pe baza profitului potential la hectarul cultivat, corespunzând sumei încasate din dobânda la capitalul dat cu împrumut pe o perioada de timp determinata. Pretul pamântului nu se poate însa stabili numai în functie de o cultura, deoarece sunt culturi intensive, ca de exemplu legumele care asigura profituri ridicate la hectar, acestea fiind asigurate si de solurile cu fertilitate ridicata.
Stabilirea pretului pamântului trebuie facuta pe baza bonitarii terenurilor si a evolutiei randamentelor la hectar pe o perioada mai îndelungata.
În vederea fundamentarii tranzactiilor cu terenuri (vânzari, licitatii), metodologia elaborata de Academia de stiinte Agricole si Silvice privind stabilirea pretului estimativ al pamântului pe zone de favorabilitate naturala pentru diferite culturi si în raport cu fertilitatea economica, pare a fi cea mai indicata. Aceasta metodologie tine seama de faptul ca pretul pamântului nu se poate stabili global pe zone, ci numai pentru fiecare parcela în parte, în raport cu fertilitatea, gradul de echipare tehnica, evolutia preturilor în perspectiva etc.
Real ramâne însa pretul de piata, care se formeaza în functie de cerere si oferta, de evolutiile modelului alimentar si de prevederile legale care încurajeaza sau descurajeaza vânzarea – cumpararea pamântului.
“Pretul pamântului capital” se afla sub influenta unor multitudini de factori directi sau indirecti, dupa cum urmeaza:
Cererea si oferta de terenuri agricole. Caracterul limitat al pamântului face ca oferta de terenuri agricole sa fie rigida, inelastica, insensibila la evolutia preturilor. Cresterea preturilor nu mareste oferta dar nici scaderea lor nu afecteaza oferta. Concurenta se deplaseaza de pe terenul ofertei pe cel al cererii, pretul terenurilor agricole evolueaza în raport de miscarea cererii. Pentru unele categorii de teren sau utilitati pot exista fluctuatii ale ofertei în functie de interesul proprietarului de a-si pastra sau vinde proprietatea.
Cererea si oferta de produse agroalimentare. Marimea cererii de produse agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de terenuri agricole ridicându-le pretul (când oferta este inelastica). In practica, agentii economici prefera sa cumpere pamânt atunci când pretul produselor agricole scade, pretul pamântului fiind mai mic. Când preturile produselor agricole sunt mai mari agentii economici prefera arendarea pamântului.
Posibilitatea folosirii alternative a pamântului. Terenurile pot fi folosite pentru agricultura, silvicultura, constructii, asezari urbane si rurale, cai ferate, baze de odihna si tratament, rezervatii naturale etc. Modul de folosire care asigura pretul cel mai ridicat influenteaza si pretul celorlalte folosinte.
Marimea si evolutia rentei funciare. Intre renta funciara si pretul pamântului exista un raport de proportionalitate directa, conditionându-se reciproc.
Rata dobânzii bancare. Pretul pamântului se formeaza si în raport de evolutia ratei dobânzii bancare. Proprietarul pamântului va cere la vânzarea terenului o suma egala cu un capital care depus la banca cu dobânda zilei sa-i aduca un venit anual egal cu renta funciara daca pamântul ar fi fost arendat.
Progresul tehnic stiintific contemporan. Daca permite prin aplicarea lui în agricultura obtinerea unei rate a profitabilitatii identica cu cea din alte ramuri sau chiar mai mare, influenteaza tendinta de migrare a capitalului spre agricultura, cu influente benefice asupra întregii ramuri.
Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole. Realizarea unor lucrari de îmbunatatire a infrastructurii ofera posibilitati mai bune de exploatare a terenurilor chiar daca proprietarul de teren nu a avut nici o contributie la executarea lor (cai ferate, autostrazi, sosele, aeroporturi, depozite). Aceste modificari influenteaza pozitiv pretul pamântului.
Schimbarile structurale din agricultura au avut un impact considerabil si asupra capitalului fix si circulant din agricultura. Componenta capitalului fix care indica schimbarile este tocmai capitalul funciar. Capitalul funciar se compune din capitalul investit în cumpararea pamântului, ameliorari funciare, constructii speciale, plantatii etc. Capitalul destinat cumpararii pamântului nu se amortizeaza, ceea ce creeaza dificultati agricultorilor în obtinerea resurselor de investitii.
Cumpararea pamântului limiteaza folosirea capitalului pentru achizitia celorlalti factori de productie. De aceea, achizitionarea pamântului este una dintre cele mai importante decizii care se iau la crearea si organizarea unei exploatatii agricole.

Fonduri europene: obiectivul nostru este de a aduce în România şase miliarde de euro, spune premierul Emil Boc

“Lupta împotriva evaziunii fiscale va contribui la atingerea obiectivelor macroeconomice pe care ni le-am stabilit. Vreau să ştie ANAF şi Ministerul Finanţelor că vom fi cu ochii pe ei şi în special pe tot ce înseamnă evaziune fiscală, astfel încât obiectivele să fie asigurate”, a declarat şeful Executivului.
Una dintre priorităţile pentru anul 2012 este combaterea evaziunii fiscale, în principal pe componenta accize, a anunţat premierul Emil Boc miercuri, la începutul şedinţei de Guvern.

În cadrul şedinţei de la Palatul Victoria, premierul Emil Boc a enumerat şi alte priorităţi pe care le are în vedere pentru acest an. Astfel, un „obiectiv major” este acela de a aduce 6 miliarde de euro, fonduri europene, respectiv o rată a absorbţiei fondurilor comunitare de minim 20%, dar şi „cheltuirea cu eficienţă a resurselor pentru investiţii”. “Locurile de muncă reprezintă prioritatea Guvernului. Pentru asigurarea acestei priorităţi avem în vedere câteva obiective majore. În primul rând, absorbţia fondurilor europene, iar obiectivul nostru este de a aduce în România şase miliarde de euro, ceea ce va face ca gradul de absorbţie a fondurilor europene să fie de minim 20% în 2012”, a explicat şeful Executivului.
Emil Boc a adăugat, în context, că „banii europeni sunt extrem de importanţi pentru a ne putea menţine ritmul de creştere economică prognozat de 2,1% pentru 2012”.
Un al doilea obiectiv avut în vedere de Guvern îl reprezintă „cheltuirea cu eficienţă şi transparenţă a resurselor bugetare pentru investiţii”. Pentru anul viitor sunt alocate, 38,1 miliarde de lei „pentru susţinerea investiţiilor şi a locurilor de muncă ale românilor”. Un alt obiectiv propus de şeful Executivului este cel privind „continuarea reformelor statului”. Emil Boc a amintit de „reforma companiilor de stat, reforma sănătăţii, reforma educaţiei, reforma codului muncii, dar şi reforma fiscală de consolidare a cadrului fiscal din România”.
„În 2012 vă invit să nu avem în vedere anul electoral în primul rând ci să avem în vedere interesul României”, a conchis Emil Boc.

Ce trebuie sa stim despre hrana iepurilor?

Iepurii sunt rozatoare care au nevoie de o alimentatie mult mai controlata decat am crede. Multi proprietari de iepuri comit greseli majore. Hranirea iepurelui nu se limiteaza doar la a arunca niste legume si graunte in cusca lui, ci trebuie raportata la nevoile nutritionale si la conformatia sistemului digestiv al acestui rozator. Exista multe si variate tipuri de hrana pe piata, dar nu toate sunt bune sau potrivite.

Vom discuta, in cele ce urmeaza, despre diferitele tipuri de hrana si importanta lor in alimentatia iepurilor.
Tractul digestiv al iepurilor de casa este predispus la imbolnaviri si este influentat in mod hotarator de o hrana optima, echilibrata si adecvata. Hrana combinata alcatuita din nutreturi concentrate cu adaos de furaj verde sau fan are avantajul ca animalele ajung la un grad de saturatie corespunzator.
Iepurii consuma excremente eliminate din apendice care, spre deosebire de excrementele tari, au o forma alungita si consistenta cleioasa, direct din anus si le digera din nou. Acest proces va aparea mai ales atunci cand exista o lipsa de energie sau cand exista un deficit de proteine in rata de hrana.
Valoarea nutritiva a hranei trebuie sa acopre necesarul de energie in faza de crestere si in cea de reproducere, depinzand de concentratia urmatoarelor substante continute in hrana:
• proteina integrala (albuminia)
• fibra vegetala
• hidrati de carbon
• grasimi
• asa numita cenusa brunta
Propriile produse ale gospodariei cum ar fi hrana verde, tuberculii, fanul, paiele, resturile de la bucatarie si de la gradina si plantele salbatice sunt furaje adecvate scopurilor economice. Trifoilul, lucerna, secara furajera, mazarichea si diverse soiuri de varza apartin plantelor de cultura cu care pot fi hraniti iepurii. Daca hrana verde este recoltata devreme, are un continut inalt de proteina integrala si un continut scazut de fibra. Daca taierea are loc mai tarziu, raporturile sunt inverse.
Buruienile sunt consumate cu placere de iepuri dar nu au mare insemnatate in nutritie. Papadia si urzica moarta vor fi oferite iepurilor proaspat recoltate. Nu merita sa fie uscate pentru iarna. Daca hrana verde este adunata de pe marginea drumurilor sau din livezi trebuie avut grija ca plantele sa nu fi fost stropite.
Tabelul „Proprietatile nutritive ale unor plante salbatice, furajere si ale resturilor de mancare” ne ofera o imagine generala asupra plantelor, a resturilor din gradini si bucatarii cu care pot fi hraniti iepurii de casa.
Pentru ca iepurii sa atinga un randament optim, in special in cazul iepuroaicelor gestante sau care alapteaza, se va suplimenta alimentatia animalelor cu hrana tonica, vitaminizata, achizitionata din comert. Nutreturile combinate care se gasesc in comert pot fi administrate ca hrana unica, fiindca producatorul introduce in ele toate substantele necesare animalelor: substante minerale, microelemente si vitamine.
Tehnici de furajare
• Hrana verde recoltata din livezi si de pe campuri nu trebuie sa stea presata in gramezi, mult timp, in depozite mari, deoarece apar repede procese de fermentatie, structura albuminei din hrana verde deteriorandu-se, toate acestea ducand la deranjamente digestive. Plantele radacinoase si tuberiforme care, adeseori, sunt depozitate in gropi, pe camp, trebuie ferite de inghet.
• Furajul uscat ca fanul sau paiele trebuie sa fie depozitate uscate, iar patrunderea soarecilor sau sobolanilor sa fie impiedicata. Daca aceste furaje sunt livrate in saci, trebuie sa fim convinsi ca sacii nu vor permite paturnnderea umezelii in interior. Balotii vor fi ambalati in saci, in asa fel incat aerul sa poata circula, dar pasarile sa nu poata gauri sacii. Sacii gauriti trebuie asezati in pozitie verticala iar continutul folosit cat mai repede. Depozitul pentru furajul varsat este unul obisnuit in fermele profesionale de crestere a iepurilor. Hrana este livrata in vagoanele siloz si, intr-o suflanta, este transportata in silozurile definitive. Ar trebui sa acordam atentie faptului ca presiunea suflului nu trebuie sa depasasca 1 bar si lungimea furtunurilor transportoare trebuie sa fie cat mai mica pentru ca presiunea necesara sa fie mica, existand, altfel riscul sfaramarii furajelor care astfel ar fi mancate fara placere de iepuri, ducand la scaderea furajerii acestora. Exista diferente intre silozurile exterioare si cele interioare in care calitatea forajelor este mai bine mentinuta, fiindca nu exista oscilatii atat de puternice de temperatura.
Distribuirea hranei si cantitatile de nutreturi
Furajele proaspete trebuie administrate in asa fel incat sa nu ramana mari cantitati de resturi si sa fie excluse procesele de fermentatie, daca se intampla acest lucru nutreturile trebuie imediat indepartate din cotet, respectiv din cusca. In cazul hranei verzi este recomandat sa se ofere iepurilor mai multe portii mici pe zi. Hrana trebuie sa fie dozata in asa fel incat iepurii sa nu se ingrase, ingrasarea dauneaza atat iepuroaicelor cat si masculilor.
Portiile de baza trebuie administrate de doua ori pe zi, la jumatate de ora dupa administrare, hrana ar trebui deja sa fie consumata. Tabelul „Date orientative ale programului de furajare al iepurilor de crescatorie”,”Ratii de nutreturi” ajuta la stabilirea unui program de hrana a iepurilor in crescatorii.
Hrana uscata, in special, ajuta la eliminarea ghemelor de par formate in stomac care pot duce la moartea iepurilor.
Aprovizionarea cu apa de baut
Apa de baut trebuie sa stea la dispozitia animalelor in permanenta, in cantitate suficenta, sa fie mereu curata si proaspata.
Un avantaj al hranei verzi il constituie aportul portiei de apa care duce la cresterea cantitatii de urina si previne astfel imbolnavirea organelor urinare.
Se recomanda ca sursele de hrana si apa sa nu fie una langa alta fiindca altfel apa dispersata poate inmuia hrana. Trebuie ca apa sa nu fie foarte rece atunci cand li se da iepurilor. In linii mari este suficent ca apa sa fie pastrata in recipiente tinute acoperite cu un capac, in grajd, inainte de a fi data animalelor.
Cantitatile necesare de apa se gasesc in tabelul: „Valori orientative pentru necesitatea de apa a iepurilor din rase mijlocii la furajarea cu hrana uscata”.
Dupa cum se poate observa nutritia iepurilor reprezinta un proces important in formarea animalului astfel incat acesta sa creasca sanatos. Mai multe informatii cu privire la cresterea iepurilor puteti gasi pe site-ul nostru in sectiunea dedicata „Iepuri”.

Africa de Sud importa porumb furajer din Romania

Două cargouri cu porumb provenit din România sunt în drum spre provincia Western Cape din Africa de Sud unde urmează să fie descărcate, a anunţat firma Grain SA, transmite Reuters.
“Este vorba de porumb provenit din România care este destinat pentru hrana animalelor din acea provincie”, a declarat directorul general de la Grain SA, Jannie de Villiers, fără a oferi însă detalii legate de mărimea celor două cargouri.
Africa de Sud a înregistrat o recoltă bună de porumb însă din cauza angajamentelor pentru export, Grain SA estimează că ar putea fi nevoită să importe o cantitate cumulată de 700.000 de tone de porumb pentru a face faţă deficitului pentru exerciţiul care se va încheia la 30 aprilie 2012.

România poate exporta anul acesta 12 milioane tone de cereale

Fiecare an este influenţat nu doar de evenimente, ci şi de persoane care “fac agenda” şi care reprezintă repere pentru momentul în care vrei să descifrezi iţele trecutului. Într-un an atât de complicat cum a fost 2011 ce poţi alege ca jaloane pentru viitor? Faptul că economia a crescut în ultima parte a anului peste aşteptări? Faptul că aceeaşi parte a anului a domolit şi optimismul în legătură creşterea viitoare prin acutizarea în Europa a crizei datoriilor suverane? Faptul că pe zona fondurilor europene lucrurile încep să se mişte?
Iată şapte persoane publice sau anonime care, prin ceea ce au făcut în 2011 au influenţat în bine sau în rău societatea.
Unde am fi fost acum fără anul agricol de excepţie?
A “salvat” economia şi a ţinut jos inflaţia. Anul agricol de excepţie a contribuit din plin la creşterea economică a României, atât cât va fi ea, după doi ani consecutivi de cădere. Ce se va întâmpla în 2012 mai ales pe acest fond al prelungirii perioadei fără ploi semnificative, rămâne de văzut, dar, în ceea ce priveşte 2011, cu o valoare estimată a producţiei de 12 mld. euro agricultura s-a aflat în fruntea ramurilor care au mişcat economia în sus, chiar dacă creşterea se va situa pe tot anul la sub 2% din PIB.
Producţiile de grâu, porumb sau floarea soarelui au fost cu 20%-30% mai mari decât în 2011. Acest lucru s-a văzut în trimestrul al treilea când banii câştigaţi în agricultură au asigurat o creştere economică de 4,4%.
Agricultura îşi va majora contribuţia la formarea PIB-ului după ce vom afla datele la T4 spre 7,5% probabil, de la o medie de 6% în anii trecuţi.
Cele patru recolte principale – grâu, porumb, floarea soarelui şi rapiţă – valorează în 2011, la preţurile de pe pieţele externe, 4,5 mld. euro – cu 1,5 mld. euro mai mult decât anul trecut -, iar valoarea totală a producţiei agricole a fost estimată de Ministerul Agriculturii la 12 mld. euro, în creştere cu 20% faţă de 2010, când Institutul Naţional de Statistică a raportat o producţie de 10 mld. euro.
Agricultura a ajutat şi exporturile. Doar în prima jumătate a anului ea a contribuit la exporturi cu 1,7 mld. euro, ceea ce înseamnă un plus de 70% faţă aceeaşi perioadă a lui 2010.
Agricultura a avut partea ei de contribuţie şi la menţinerea inflaţiei în ţintele BNR. În noiembrie, inflaţia anuală a coborât la 3,44%, un nou minim după 1990 după cel din septembrie de 3,45%, De remarcat este că, deşi preţurile au crescut uşor în ultimele luni, în vară ele au scăzut vreme de trei luni ca urmare a ieftinirii alimentelor pe fondul anului agricol bun. Inflaţia a intrat, astfel, în ţinta de 2-4% a BNR, fiind sub estimarea Băncii Naţionale de 4,6% pe întreg anul.
Din acest punct de vedere, latifundarul român sau ţăranul anonim sunt “omul anului 2011″ având influenţe mult mai directe în economie decât multe alte personalităţi publice.
În bună măsură şi alte personalităţi au influenţat, în felul lor, anul 2011 ca fiecare alt an, de altfel. Unii au şocat prin atitudinea lor, alţii au avut o influenţă pozitivă.
Citeşte mai mult în Ziarul Financiar

Patru miliarde euro aduse în economie prin proiectele europene destinate agriculturii

Proiectele europene din domeniul agricol au adus în economie patru miliarde euro, potrivit datelor Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Astfel, APDRP a efectuat, până în prezent, plăţi de aproximativ 4 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o absorbţie efectivă de peste 40%. Până la această dată, au fost selectate spre finanţare 48.073 de proiecte în sumă de 4,58 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o angajare de 47% a fondurilor disponibile prin PNDR.
În ceea ce priveşte modernizarea exploataţiilor agricole (Măsura 121), finanţările europene au vizat în principal culturile de câmp, mai precis achiziţionarea de utilaje specifice. Astfel, 1.064 de proiecte de investiţii, pentru care APDRP a semnat deja contractele de finanţare, au ca scop dotarea cu maşini agricole.

Alte proiecte au în vedere investiţii în creşterea porcilor, păsărilor sau bovinelor, principalele achiziţii fiind direcţionate spre construcţia de clădiri. Este vorba despre aproximativ 300 de proiecte. În plus, Agenţia finanţează peste 260 de proiecte de investiţii care sunt axate pe agricultură ecologică.
Pentru creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (Măsura 123) majoritatea investiţiilor s-au concentrat pe industria alimentară (709 proiecte), procesarea produselor silvice atrăgând 135 de beneficiari. În industria alimentară APDRP a contractat şi 39 de proiecte care vizează procesarea BIO a produselor agricole. Majoritatea beneficiarilor este reprezentată de microîntreprinderi, aproximativ 714.

Peste 125 milioane euro pentru microîntreprinderi
Prin Măsura 312 „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi”, au fost finanţate 2.157 de noi microîntreprinderi, valoarea totală a tuturor acestor proiecte fiind de 125, 56 milioane euro.
Proiectele de investiţii în turismul rural (Măsura 313) constituie un domeniu care a atras finanţări de 379 milioane euro prin 921 de proiecte contactate. Dintre acestea, peste 720 au solicitat fonduri nerambursabile pentru construcţia sau modernizarea de structuri turistice de cazare, alimentaţie publică şi agrement. Valoarea totală a investiţiilor este de 337 milioane euro.
Peste 1,14 miliarde de euro sunt angajate în investiţiile pentru renovarea şi  dezvoltarea satelor (Măsura 322), fiind vorba de 369 de proiecte.
„Rezultatele de până acum arată contribuţia majoră pe care fondurile europene derulate de APDRP o au în economia rurală. Putem spune că se aduce un aport semnificativ la progresul mediului rural românesc. Cred că nu mai există vreo comună în care să nu fie o investiţie publică sau privată pe care să nu o sprijinim.
Nu mai sunt mulţi bani disponibili, aşa că sfatul meu pentru toţi cei interesaţi este acela de a demara cât mai repede demersurile pentru alcătuirea proiectelor. În contextul unei concurenţe acerbe pentru obţinerea finanţării, APDRP va selecta doar cele mai bune şi viabile proiecte” a precizat Mihai Gavril Vădan, directorul general al APDRP.
Sursă: Capital